Glomerulonefrita

Aproximativ un milion de glomeruli care se regasesc in fiecare rinichi sunt responsabili pentru filtrarea zilnica a 180 litri de urina primara, din litrul de sange care strabate ora de ora rinichii. Din cei 180 de litri de urina primara, glomerulii filtreaza aprox. 2 litri de urina finala impreuna cu produsii metabolici. Pe langa rolul de detoxifiere pe care il au, rinichii sunt importanti si pentru regularizarea nivelul de apa si saruri din organism, a presiunii sangvine, a formarii de celule rosii si a metabolismului osos.

Glomerulonefrita este o afectiune renala manifestata prin inflamarea glomerulilor (unitati renale de filtrare, cu forma de ghem), afectand astfel capacitatea rinichilor de a filtra si de a elimina excesul de lichide si reziduuri toxice din sange.

De cele mai multe ori este implicat si sistemul imunitar. Se presupune ca un contact permanent al vasoganglionilor din corpii renali cu toxinele din sange ar putea conduce la o reactie inflamatorie. Se pare ca si factorul genetica joaca un rol, deoarece aceasta explicatie nu explica evolutia bolilor in toate cazurile.

Glomerulonefrita descrie inflamatia tesutului renal care afecteaza ambii rinichi, si care cuprinde mai intai corpusculii renali si apoi si tesutul renal aferent. Poate fi scurta si puternica (glomerulonefrita acuta), rapid progresiva sau lenta (glomerulonefrita cronica).

Glomerulonefrita poate fi acuta, cu un debut brusc si manifestari puternice, sau cronica, cu o evolutie lenta si in situatii particulare asimptomatica. Daca glomerulonefrita apare ca o afectiune de sine statatoare, tipul acesteia este primar.

Glomerulonefrita secundara este cauzata de alte afectiuni precum lupusul eritematos, diabetul zaharat, boala lui Hodgkin sau de sindromul lui Goodpasture, o forma de poliartrita.

O forma aparte de glomerulonefrita este glomerulonefrita acuta poststreptococica, intalnita cel mai des la copii. Afectiunea se instaleaza dupa o infectie streptococica a faringerului sau a cailor respiratorii superioare. La 7-10 zile dupa infectare apar primele simptome ale glomerulonefritei: mictiune cu senzatie de usturime, scaderea cantitatii de urina eliminata, hematurie (prezenta sangelui in urina) sau proteinurie (prezenta in exces a proteinelor in urina, situatie in care urina devine spumoasa la evacuare).

Glomerulonefrita rapid progresiva este o alta forma particulara a glomerulonefritei. Se manifesta prin distrugerea glomerulilor si afectarea functiilor renale intr-un perioada de cateva saptamani sau luni. Procesul inflamator este insotit de necrozarea glomerulilor. Ca simptome sunt prezente: edeme, hematurie, scaderea cantitatii de urina produsa, dificultati de respiratie, dureri musculare, diaree, dureri abdominale, tuse, febra.

Procesele de inflamare pot afecta masiv intreaga functie renala.

Netrata glumeruonefrita duce la declansarea blocajului renal, manifestat prin: nocturie (nevoia de a urina noaptea), sensibilitate vasculara (invinetire si ranire usoara), somnolenta, letargie, oboseala cronica, stare mentala confuza, greata, varsaturi, scadere majora in greutate, senzatie de rau general, migrene, prurit (mancarimi), scaderea cantitatii de urina produsa, spasme si crampe musculare, crize convulsive si coma.

Cauze

Cauzele glomerulonefritei primare includ: afectiuni renale repetate (care nu sunt tratate corespunzator sau care raman netratate – infectii renale, litiaza si microlitiaza renala), unele boli cu transmisie sexuala ce afecteaza si tractul urinar si unele anomalii congenitale.

Diagnosticul

Chiar de la primele simptome ale maladiei este necesar să vă adresaţi medicului specialist – nefrolog. Pentru stabilirea exactă a bolii este necesar: 

• Să se efectueze analiza sângelui şi a urinei
• Ecografii renale
• Cea mai exactă metodă de depistare a Glomerulonefritei este  puncţia-biopsie renală. 

Tratamentul

Tratarea glumorulonefritei necesita un tratament complex, intrucat rinichii detin si intretin energia primordiala a organismului. Disfunctiile renale tulbura si distribuirea energiei primordiale in organism, aceasta ramanand blocata la nivel renal.

Tratamentul glomerulonefritelor cuprinde o serie de masuri terapeutice nespecifice, care urmaresc prevenirea si tratarea complicatiilor.

Astfel, unui pacient diagnosticat cu glomerulonefrita i se va recomanda:

• o dieta hiposodata, cu reducerea cantitatii de sare ingerata la 0.5-2 g/ zi in functie de severitarea edemelor si a hipertensiunii arteriale
• repaus la pat prelungit in cazurile severe
• renuntarea la fumat pentru a scadea proteinuria
• scaderea in greutate
• tratarea edemelor cu ajutorul diureticelor se face atunci cand acestea sunt insotite si de hipertensiune arteriala sau de congestie pulmonara. Se pot folosi in acest scop diureticele de ansa, asociate cu cele tiazidice sau cu cele antialdosteronice. In cazul administrarii acestui tratament este foarte importanta monitorizarea pacientului pentru a evita insuficienta renala acuta sau accidentele trombotice.
• administrarea de statine pentru a reduce nivelul colesterolului si al trigliceridelor.
• administrarea de anticoagulante pentru prevenirea trombozelor
• tratarea hipertensiunii arteriale cu ajutorul unui inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei, sau a beta-blocantelor, a alfa -I- blocantului, a clonidinei, a diltiazemului sau a verapamilului
• administrarea de antibiotice in cazul glomerulonefrite determinate de o infectie.

Reluarea traseului normal de circulatie al energiei primordiale se obtine prin participarea concomitenta a tuturor organelor din corpul uman. Ritmul de functionare al organelor va fi schimbat, pentru a asigura rinichilor necesarul energetic si fizic pentru procesul de refacere fizica si deblocare energetica. Desi li se schimba ritmul de functionare, organele isi vor indeplini in continuare functiile cotidiene. Zonele din membrana bazala glomerulara afectata vor fi refacute iar toxinele acumultate si calcificarilor formate de-a lungul timpului vor fi dizolvate.

Doriti mai multe informatii despre vindecarea sistemului urinar? Contactati-ne acum!